Fobia omizilor

Haha! Am o prietena Andreea, o scumpa! Mi-am amintit de curand de o intamplare extrem, dar extrem de haioasa cu ea personaj principal. Am vorbit sa ne intalnim sa mergem la un suc asta vara. Nu ne mai vazusem de ceva vreme si voiam cu disperare sa recuperam timpul pierdut, sa ne povestim ce a mai facut fiecare dintre noi.
Ajunsa la fata locului, nu a vrut sa ma astepte fix in statia tramvaiului cu care urma sa ajung eu. A zis sa nu stea in calea oamenilor care chiar se afla acolo pentru a se urca in mijloacele de transport in comun. A decis asadar sa ma astepte pe trotuarul de vizavi de statie, sub un pom. Si cred ca m-a asteptat vreo 10-15 minute sub acel pom. Am ajuns si eu intr-un final, ne-am imbratisat, ne-am pupat, fix ce fac fetele cand se vad. Apoi, hai sa stabilim unde merge... cand, o vad dintr-o data ca incepe sa se cutremure si a urlat disperata si dadea din maini haotic. Disperata ca nu stiam ce are, m-am cam panicat. Cand, intr-un final si-a recapatat firea imi zice ca are omizi, multe omizi pe ea. Ma ruga cu barba tremuranda sa iau acele fiinte de pe ea, ca nu mai poate, ca nu le suporta. Acum na.. daca primaria nu s-a ocupat de combaterea omizilor , am fost nevoita sa o fac eu desi nu fac parte din echipa unei firme de dezinsectie Bucuresti . M-am apucat repede, repede sa dau omizile de pe ea. Disperata ca nu am scapat-o de toate de pe ea, vocifera intruna. Pana la urma ne-am linistit amandoua si am mers la un suc, la o terasa din apropiere. Si cum stateam noi asa linistite dupa consumul mare de adrenalina de dinainte, hop Andreea mea scoate un sunet asurzitor. Din cap ii mai cazuse o omida pe care nu o observasem ca sa o dam jos. Ia-o! Ia-o de pe mine! O iau pe sarmana omida, cu grija, sa n-o ranesc saraca.

Manipulare

“Cu un suspin în colţul ochiului, nu am putut să nu mă întreb, oare cum s-a pus aşa repede de o conferinţă ad-hoc, cu microfonul sub mustăţile zămbitoare ale căpitanului de cursă lungă.”

Media este manipulată prin tot felul de mijloace.
Ceea ce numim astăzi “surse credibile”, împrăştie, cu sau fără ştiinţă, agenda politică şi propaganda sub forma “ştirilor”.
În acelaşi timp, media lasă impresia că este liberă şi independentă, capabilă de a realiza comentarii, reportaje sau documentare obiective.
Când omisiunea se dovedeşte a fi o metodă insuficientă de autocenzură, şi “ştirea” începe să  câştige audienţă, presa trece  la asalt, încercând să discrediteze atât povestea cât şi personajele acesteia. Ca orice propagandist, oamenii din media caută să prefigureze percepţia publicului asupra poveştii, aplicând  etichete pozitive sau negative “ţintei”.
Astfel, jurnaliştii, conştiincioşi, ne arată cu vorbe multe dar lipsite de conţinut, cât de “îngrijoraţi” sunt ei în legătură cu subiectul zilei.

Muzeul Naţional de Artă Reina Sofia

Am povestit în mare într-un post puţin mai vechi că am apucat să vizitez mai mult Madridul în toamna aceasta. Ei bine, am mers la Muzeul Naţional de Artă Reina Sofia. Cei mai de seamă picori care au opere expuse sunt Picasso, Dali sau Velasquez. Nu o să fac un post cu istoria muzeului sau cu biografia pictorilor pentru că nu cred că îmi e de ajuns un post pentru toate acestea şi în plus cred ca nu există prea mulţi oameni interesaţi de subiect. Plus că există google unde puteţi găsi tot felul de informaţii.

Eu am vizitat duminica muzeul, pentru ca am putut lasa jocurile cu aparate - http://www.xjocuri.com/jocuri-cu-aparate.html, când intrarea este liberă. În cursul săptămânii cred că un bilet ajunge la 15 euro. Majoritatea intrărilor costă atât prin Marid. Tocmai din motivul că l-am vizitat duminica nu au fost deschise toate încăperile. Eram curioasă să merg în bibliotecă, sa ma relaxez in tihna, sa bag ceva jocuri ninja, sa citesc o carte, sa meditez..

Nu ne-au lăsat să facem poze în interior deşi prietena mea când a mai fost spunea că le-a dat voie. Aşa că am poze doar de afară. Bineînţeles că există ca la fiecare muzeu şi un magazinaş cu suveniruri şi tot felul de lucruşoare. Eu mi-am luat un magnet de frigider cu pictura mea preferată de la Dali şi semne de cărţi cu picturi ale lui Picasso şi Dali. Am luat un magnet, pentru că asta colecţionez. Mi-ar fi plăcut şi o pânză pictată însă nu ar fi dat bine în dormitorul meu “cosmopolit”. :lol:

Cea mai importantă pictură a lui Picasso expusă în muzeu este “Guernica”.

Obsesii




Păi mă obsedează în ultima vreme coşmarurile mele cu trenuri. Nu înţeleg de ce visez constant aşa ceva. Nu am rămas cu sechele nici de la Ana Karennina şi nu am avut niciodată vreo întâmplare ciudată cu vreun tren. Poate voi muri într-un accident cu trenul. Cine poate şti?

Sunt puţin obsedată de ordine. Când lucrurile din jurul meu sunt aruncate aiurea şi există dezordine, mă simt la fel şi pe interior. Observ orice lucru care a fost mişcat de la locul lui, asta în casa mea. Însă am şi momente de grabă când arunc totul pe unde apuc. Bine că sunt scurte acele momente!

Alte obsesii nu mai am. Sunt de ajuns astea. Aaa, şi nu se manifestă grav asupra mea. :lol:

Leapşa merge mai departe la : Elle Elenush Dana cieloblu Moni Andrei Deny şi cine mai pofteşte.

ultima parte a vacanţei



Încă un popas în Bucureşti. De data aceasta ultimul până revin din Madrid. Nu am foarte mult timp pentru a povesti ce am mai făcut şi nici nu vreau să mai scriu multe lucruri despre mine.

Ieri am avut nunta anului unde mi-am văzut toate neamurile posibile şi neposibile. Mi-am revăzut verişorii, mătuşile, unchii. Bineînţeles că am avut parte de întrebări de baraj (nu le mai repet).

Mi-ar fi plăcut să scriu câte ceva despre nunta din religia mea. E asemănătoare cu cea de la catolici. Poate în alt post explic mai multe. Las câteva poze cu persoane dragi mie.

Recomand




De aseară circulă pe mess un mass potrivit căruia ar trebui să reciclăm uleiul.

Eu am aflat de chestie când eram în Madrid şi voiam să scriu pe blog la întoarcerea în România. Acolo se pune foarte mare accent pe campaniile publicitare. Acum aveau o campanie legată de viteza la volan. Bineînţeles că se vorbeşte de aşa ceva în condiţiile în care ei au şoselele foarte bune. Şi li se explica în cadrul campaniei difuzate la tv in fiecare calup publicitar(la ei un calup publicitar durează 20 de minute), cum să se oprească ei după fiecare două ore de condus, să consume lichide şi băuturi care conţin cofeină. Păi noi în kilometrii ăia de autostradă Bucureşti-Constanţa nu avem nici măcar o benzinărie. Şi sunt o sută şi ceva de kilometri. În orice caz, campania lor, tradusă în româneşte “Apasă(calcă) frâna!”, a dat roade. Numărul accidentelor a scăzut semnificativ. Ei au încredere în media.

La ei certurile din Guvern au ca subiect cine face mai multe pentru ţară, nu cine e mai şmecher sau care are mai multe ouă. Nu cine N-A făcut ce trebuia, nu se relatează fapte pe care le ştim cu toţii pentru că le trăim zilnic. Acolo se acţionează, vorbele sunt bazate pe fapte. Nişte diferente nesemnificative cred. Două realităţi diferite. Nu putem decât să ne conformăm. Altceva nu avem de făcut pentru că suntem la mâna lor. De aia nu am votat niciodată şi nici nu o să votez. Dar la cei 22 de anişori ai mei nu vreau să mă bag în chestii de politică. Sunt destui bloggeri care fac asta.

Ok, să vorbesc despre campania cu uleiul. În Madrid, elevilor li se dau în şcoli recipiente speciale pentru ulei. Le pot lua acasă, iar când se umplu le înapoiază luând altul gol în schimb. Uleiul este reciclat, am înţeles că se fac lumânări din el. Mai mult, dacă nu există în anumite familii copii şi nu au posibilitatea să-şi procure acele recipiente speciale, există pentru ei în supermarketuri prafuri speciale pentru a recicla uleiul acasă. E important să ştim că atunci când aruncăm un singur litru de ulei în chiuvetă, 1000 de litri de apă sunt contaminaţi. Ceea ce ne dăunează tot nouă. Aşa că am face bine să învăţam să respectăm mediul, inclusiv pe noi. Pentru că e vorba de respectul pentru noi.

Sper să nu întâlnesc vreun idiot căruia faptul i se pare o prostie. Nu ştiu încă dacă la noi au apărut acele prafuri care transformă uleiul în gelatină însă îl puteam păstra în borcane. Apoi le putem duce la gunoi. Important este să nu îl mai aruncăm în chiuvetă.

În altă ordine de idei, mi-am dat seama că la mine în ţară sunt tare dezinformată. Media de la noi o promovează pe Alina Plugaru şi pe Simona Sensual. Şi mai promovează ziare gen Can-Can ( sau cum naiba se scrie), Libertatea şi 7 plus.

Eu aş fi vrut să aud despre revista Time Out Bucureşti.
Media noastră justifică promovarea târfelor şi a vieţii vedetelor ca pe o cerinţă a publicului. Pe mine nu mă interesează ce vrea tanti Jeni de la coafor să citească atunci când îşi pileşte unghiile şi nici că nea Gicu din Cucuieţii de Sus e interesat de dispariţia Elodiei.

Eu vreau ca media noastră să îi ia în seamă şi pe aia care mai au câteo juma de scop în viaţă. Dar degeaba vreau eu asta.

Aşa că aflu cum pot despre reviste bune care spre surprinderea mea au ceva vechime pe piaţă. Deci, recomand revista Time Out Bucureşti. Nu ştiu dacă există şi în provincie dar eu mă bucur că s-a inventat în Bucureşti o revistă pe care o cumpăr şi o citesc cu plăcere din scoaţă în scoarţă.

Vă pune la curent cu toate evenimentele culturale din Bucureşti:teatru, carte, artă, dans, muzică.

Cuprinde cronică de film, prezentarea celor mai bune piese de teatru din Bucureşti, recenzii de cărţi etc.

Revista apare săptămânal (vinerea) şi costă 3 lei.

Sper că v-am făcut curioşi.